O, IUBITĂ ADUNARE


O, iubită Adunare
De pe întregul pământ
Îţi mai face o chemare
Azi Mântuitorul sfânt.
Nu mai sta în nepăsare
Alergând după himere
Căci, mult necaz, multă durere
Vine peste lumea întreagă
Lume ce ţi-e ţie dragă
Cu ale ei idolatrii
Apoi cînţi: Doamne, când vii?
În a Mea dragoste sfântă
Mai te chem azi încăodată
Nu te mai lăsa târâtă
De pofta cea întinată
Nu te potrivi cu lumea
Ce zace-n neascultare
Şi bea păcatul ca apa
Încrede-te doar în Domnul
Ce e sfânt, e drept şi mare.
O, iubită Adunare
Unde îţi este credinţa
Nădejdea de altădată
Ce-ţi înflăcăra fiinţa?
Cum tresălta duhul în tine
Câştigându-ţi biruinţa
De ce eşti aşa de slabă?
De ce te laşi clătinată?
Viaţa ta Îmi este scumpă
Plătită cu mare preţ.
Nu te lăsa întinată
Ca să ieşi biruitoare
Lupta va fi-încrâncenată
Cel rău cu-ale lui cohorte
Vor să te înfricoşeze.
Dar ţi-am spus mai dinainte
Veghează, fii neânfricată
Căci tu ai de partea ta
Duhul Sfânt, a Mea putere
Arma cea mai de temut
Scriptura ce ţi-a fost dată
Luptă fii îmbărbătată.
O, iubită Adunare
Să nu oboseşti pe cale
Înainte să pornească
Al lumii mare necaz
O, tu scumpa Mea Mireasă
Te voi lua ca un viteaz.